Il visez ,suntem singuri in noapte pe strazile pustii.Ma ia de mana si imi saruta palmele... si fiecare deget in parte.Imi spune ca nu vrea sa ma piarda.Apoi ma strange cu toata forta in brate si ma tine asa pana cand nu mai pot rasufla. Mi se pare ca-l cunosc dintotdeauna,ca intelege exact fiecare amanunt al fiecarei mangaieri de pe trupul meu.Nu sunt sfioasa.Valuri de fierbinteala si de sunete ma inunda.Imbratisari ,soapte.Ma musca de umar,il musc si eu.Sunt zapacita si curioasa de tot ce mi se intampla.Inchid ochii si nu ma mai gandesc la nimic.Ma las purtata de ritmul melodiei noastre.Sunetele mici de la fiecare picatura de ploaie sunt...Deschid ochii,ochii aceia elecrici doriti inca...Trupul lui e tensionat si abil si emana un miros de rasina de pin,ca si cum ar fi adunat in pielea lui maslinie toate miresmele padurii.Ma pierd in imbratisarile lui,in brazura aceasta a carnii in carne.As fremata cu fiecare bucatica a trupului meu in bratele lui.Un foc de artificii imi explodeaza in creier dincolo de pleoapele inchise apoi imi tasneste prin vene si muschi in tot corpul. Luceafaru ma trezeste-n noapte si fire de aur par sa lege gandurile lui de ale mele,dorinta lui de a mea.Ma trezesc din visare.Ies din casa in miez de noapte si ma catar ca un hot pe fereastra,privesc luceafarul si gandul imi zboara la el... Mai aveam o singura dorinta de trait....doar una fara sfarsit,sa imi cunosc luceafarul din noapte.La naiba cu luceafarul!Nu.Nu vreau sa-l cunosc.Nu inca!
